Sâmbătă, la ora 8, intrăm pe drumul din sat ce ne duce spre Pleașă, pe traseul marcat cu triunghi roșu. Mai aruncăm o privire înapoi, spre sat, către casele risipite ici și colo pe dealurile încă verzi.
Traseul urcă destul de agresiv printre fagii bătrâni și pe la ora 9.15 ajungem într-un punct de belvedere minunat, Curmătura Groapelor. Se etalează în faţa noastră, în toată splendoarea lor satele din Țara Branului. Pentru câteva minute ne aplecăm ochii spre pământ și ne gândim că noi oamenii suntem micuți, micuți în raport cu măreţia naturii sau cu Divinitatea.
Ne revenim repede, avem drum lung astăzi de făcut iar frumuseţile care ne vor ieși în cale trebuie să le savurăm cât mai profund, pentru că sunt minunății făcute de bunul Dumnezeu pentru a ne bucura sufletul (aşa cum este el). Continuăm traseul coborând pe Drumul lui Frunteș pe sub aripile verzi ale brazilor până în poienile de sub munte.
Ajungem în punctul La Table şi în continuare urmăm traseul bandă roşie care ne conduce printre brazi tineri şi arbuşti ce încep să aibă haina brodată cu purpuriu, luminaţi deja de soarele puternic care ne transmite puţin din energia şi lumina lui.
Intrăm în pădurea întunecoasă, pe un drum destul de abrupt care ne-a scos în vreo oră la luminiş de unde se vedea Refugiul Grind la o altitudinea de 1620. Continuăm urcarea prin iarba înaltă spre stâncile ce ne vor fi pavăză până la summit.
După aproximativ 1 ora terminăm cu iarba înaltă şi continuăm căţărarea grea prin grohotiş şi bolovani pe lângă peretele stâncos al muntelui. Acestea sunt momentele în care parcă nu poţi să asociezi greutatea urcării cu frumusetiile din jur. Te gândeşti doar cum şi unde să pui piciorul, cum să-ţi tragi sufletul şi poate te cerţi pentru faptul că te afli acolo şi nu într-un loc mai comod. Dar ne oprim puţin, ne tragem sufletul, facem poze şi simţim din nou binecuvântarea de care avem parte printre aceste peisaje. Şi o luăm de la început! Căţărare, greutate, pauză, admiraţie…!
O dată ajunsis pe Vârful La Om (Piscul Baciului) cel mai înalt vârf (2238m) din Piatra Craiului. Savuram şi noi alături de alţi drumeţi bucuria atingerii obiectivului. Dincolo de priveliştea minunată care se aşterne pe lângă noi în toate direcţiile simţim răsplata efortului, că n-am abandonat, că ne-am depăşit puteriile şi unele gânduri negative care ne spuneau să ne întoarcem de pe traseu.
Drumul de întoarcere nu este mai uşor, grohotişul şi bolovanii necesită atenţie permanentă din partea noastră la fiecare pas.
La fel ca şi drumul de dus, coborâm prin pădure iar in punctul La Table, ne aprovizionăm cu apă de la izvor şi încet, încet ajungem în Șirnea. Mai aruncăm o privire înapoi, identificăm vârful La Om de pe care tocmai am coborât, zâmbim mulţumiţi de isparava noastră şi pe la ora 18 ne găsim la petrecerea din jurul focului. Un gulaş aburind, o bere rece, focul de tabără şi atmosfera creată de prieteni sunt ingredientele pentru a încheia o zi perfectă.
Duminică, după micul dejun, ne întâlnim la ora 10 la Centru de Activităţi Turistice #deSirnea, din sat, locul de unde plecăm într-o altă aventură, de data asta pe e-bikeuri, pe drumurile de printre casele răzleţe de pe dealuri. Tura propusă este una de aproximativ 4h (cu tot cu pauze), de nivel uşor, care să ajute la refacerea musculară după efortul din ziua anterioară. Traseul este unul pe care se poate pedala în cea mai mare parte a acestuia.
Încheiem plini de energie un weekend de poveste din care vom rămâne cu amintiri, zâmbete şi promisiunea că vom mai petrece timp împreună pe meleagurile aşezărilor oamenilor de la poalele Pietrei Craiului. La Șirnea.